BULL

Publicat pe 16 noiembrie 2017 de floriandronache

Aseara am participat la un eveniment inedit din lumea teatrului romanesc. Este vorba despre piesa „Bull” de Mike Bartlett pusa in scena de 4 actori profesionisti romani, sub coordonarea Elenei Morar care s-a ocupat cu mult talent de partea de regie. Despre intreaga echipa aici. Iar despre ingeniosul proiect aici.

Imagini pentru bulltheplay

Vreau neaparat sa va impartasesc despre experienta minunata pe care am avut-o, pentru ca tema piesei a fost fenomenul de bullying la locul de munca. Concret, o echipa formata din doi agenti de vanzari si teamleader-ul acestora se intalnesc la o sedinta si, in asteptarea, sefului cel mare au tot felul de interactiuni. Acesta urma sa se decida pe care dintre cei trei sa il disponibilizeze. Intre angajati, au loc schimburi de replici extrem de agresive si ni se sugereaza ca acest tip de relationare are un istoric in spate, nu e ceva nou. Doi dintre ei (Isobel, angajata de 6 luni, o tanara foarte sexy si Tony, team leader-ul, ce face pe sarmantul si pe omul de succes) se coalizeaza impotriva celui de-al treilea, Thomas, incercand sa il determine sa isi dea singur demisia. Incep astfel variate atacuri, jigniri verbale pana la exploatarea punctelor vulnerabile, atacarea demnitatii, intimidare samd.

Fotografia postată de BULL de Mike Bartlett.

Sursa foto: pagina de facebook a proiectului

Entuziasmul meu, referitor la acest eveniment, deriva din faptul ca am descoperit o piesa jucata cu mare arta care ilustreaza extrem de bine fenomenul hartuirii la locul de munca, uneori denumit si prin termenul de „mobbing”, de care ma ocup indeaproape de cel putin 7 ani, atat in cabinet cat si in afara acestuia. Din toate formulele in care am abordat acest fenomen, pentru partea de constientizare si familiarizare, varianta de aseara mi s-a parut de departe a fi cea mai eficienta.

Fotografia postată de BULL de Mike Bartlett.

Sursa foto: pagina de facebook a proiectului

Dupa jucarea piesei, care a durat aprox 1 ora, spectatorii au fost invitati sa ramana in sala pentru partea de discutii, informatii, clarificari, intrebari si raspunsuri oferite de catre membrii echipei (cei patru actori si regizoarea). Eu am oferit perspectiva psihologica asupra fenomenului, implicatiilor acestuia, efecte imediate si pe termen mai lung. Au fost multe opinii in sala, oameni diferiti cu experiente diverse, cele mai multe dintre persoane recunoscandu-se in cel putin intr-una dintre cele trei ipostaze: victima – agresor – martor.

Discutiile s-au „incins” asa cum este si fenomenul si timpul a zburat mult dupa ora propusa inspre finalizarea evenimentului, iar la 22:30 a trebui sa oprim pentru ca altfel am fi putut continua pana dimineata si tot nu am fi epuizat toate semnele de intrebare.

Vestea foarte buna pe care vreau sa o impartasesc cu voi este ca echipa proiectului este deschisa catre noi colaborari, in sensul ca se pot deplasa in companii si sa interpreteze piesa  la locul de munca, adica exact pe scena vietii unde apare fenomenul. Este imposibil ca participantii sa nu se identifice pe ei sau sa nu recunoasca pe altii in situatia de a traversa o astfel de experienta.

Fenomenul apare si in mediul scolar, de fapt de cele mai multe ori e asociat cu violenta scolara. La copii, exact in acelasi mod, in programele antibullying pe care le implementez, constientizarea prin teatru a fost cea mai eficienta si a generat cele mai frumoase efecte.

Sigur, nu vom putem „extirpa” aceasta „buba” a societatii doar prin vizionarea unei piese de teatru. Discutiile postpiesa in mod cert sunt necesare, dar nu suficiente. Ele doar aduc un plus de informare si clarificare a fenomenului, a mecanismelor din spatele lui care il fac sa fie atat de posibil, a aspectelor care ne vulnerabilizeaza sa intram intr-un rol sau altul. Si, cateva mici recomandari, pentru cum sa nu ajungem in situatie sau cum sa o gestionam atunci cand trauma s-a produs.

Pentru ca nu cred in ideea de retete in general (nici macar in bucatarie, cu atat mai mult in psihoterapie), recomand ca fiecare situatie sa fie tratata in mod particular, pentru ca detaliile pot face diferenta atat in aparitia si structurarea traumei legata de evenimentele de hartuire psihologica dar si in interventie.

 

 

Despre floriandronache

Iubesc clipa prezenta, iubesc sa stiu cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept. Si… Iubesc oamenii, imi place sa ii descopar si imi place sa fiu printre si cu ei. Inca de mic copil am dezvoltat o pasiune din a ma intelege, a incerca sa ii inteleg pe ceilalti si a ma intelege pe mine in relatie cu ei. Probabil de aceea nu intamplator drumul carierei mele a condus inspre a deveni un specialist al domeniilor legate de OM / OAMENI. A fost cadrul profesional in care mi-am investit energia eliberata de vechea mea pasiune. Am incercat si reusit de cele mai multe ori in calitate de Trainer / Life & Career Coach sa le transmit celorlati din inspiratia mea si sa ii ajut sa-si atraga mai multa lumina in viata. Ca psihoterapeut / consilier psihologic am asistat cu daruire si dedicare oameni aflati in durere sau pur si simplu intr-o dificultate indiferent de aria vietii. Este vorba despre a-i asista pe ceilalti sa iasa din captivitatea inchisorilor trecutului sau din mreajele viitorului in care sunt absorbiti, si a-i ajuta sa se centreze pe prezent. Nevoia mea de ordine, structura si claritate, cumva partea logico-matematica din mine m-a atras si in mediu organizational, de business, deveniind pentru cativa ani Consultant Resurse Umane. Sunt in continuare interesata de tot ce inseamna dezvoltare personala si aducerea armoniei in viata mea si, de ce nu, a altora. E o adevarata provocare si ii felicit pe cei care reusesc pe deplin! Sunt o optimista innascuta sau cel putin asa am placerea sa cred! Am convingerea ca Binele exista in oameni si intre oameni si ca exista un Dumnezeu / Buddha / Brahman / Tao / Allan / Sinele (sau cum s-a fi numiind pentru fiecare dintre noi), care e in si printre noi si care ne urmareste ca pe un spectacol. Uneori se amuza de cum stim noi sa incurcam lucrurile, se bucura cu noi cand reusim sa le deznodam si sa iesim la lumina, e trist cand ne vede ca ne afundam mai tare in intuneric, poate plange o data cu noi cand ne vede ca ne contractam atat de puternic, ca ne punem limite atat de mari, granite rigide si ca ne asezam in propriile inchisori. Dar El e totusi linistit: stie ca mai devreme sau mai tarziu tot iesim din labirint, iar la lumina il vom vedea si ne vom bucura de El, de frumusetea Lui si Il vom imbratisa cu bucurie si atunci ni se vor deschide ochii si in sfarsit vom fi capabili sa vedem ca El suntem noi, mai exact Iubirea si Fericirea si Caldura de care suntem capabili si din care am rasarit si cu care ne-am hranit pentru a putea creste si prinde viata si a ne umple de ea. In timp am invatat un lucru esential: trecutul nu-l putem schimba niciodata, dar raportarea noastra la el da. Si o data ce schimbam perspectiva, ne schimbam noi, ne comutam de la partea intunecata a Existentei pe care nu ajunge “Soarele”, la cea luminoasa care se bucura de razele lui din plin!
Acest articol a fost publicat în BULLYING, MOBBING și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu