Consilierea psihologica si psihoterapia in versuri…..o alta definire a acestora

Publicat pe 16 octombrie 2010 de floriandronache

„Autobiografie în cinci capitole scurte”

„Ma plimb pe strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
Cad în ea.
Sunt pierdut… Sunt neputincios.
Nu e greseala mea.
Imi va trebui mult ca sa pot iesi afara din ea.

Ma plimb pe aceeasi strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
Ma fac ca n-o vad.
Cad în ea din nou.
Nu-mi vine sa cred ca ma aflu din nou în acelasi loc, dar nu e vina mea.
Imi va trebui înca mult timp ca sa ies afara.

Ma plimb pe aceeasi strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
0 vad ca este acolo.
Cu toate acestea cad în ea… este un obicei deja.
Ochii îmi sunt deschisi.
Stiu unde ma aflu.
Este greseala mea.
Ies afara imediat.

Ma plimb pe aceeasi strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
O ocolesc.

Ma plimb pe alta strada.”

Unul dintre mentorii mei m-a invitat ieri sa citesc poezia de mai sus pentru a-mi reaminti cat de greu ne este sa permitem schimbarii sa apara in viata noastra, sa o promovam si implementam si ca o data ce o acceptam cum asta ne conduce inspre evolutie psihologica si spirituala.
De dragul si dorul comentariilor poeziilor citite la prima vedere la orele de romana din liceu, voi exprima aici ce imi inspira mie aceasta poezie raportandu-ma la oamenii pe care i-am cunoscut pana acum in experienta de consiliere psihologica si  psihoterapie:

Capitolul 1
Ma plimb pe strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
Cad în ea.
Sunt pierdut… Sunt neputincios.
Nu e greseala mea.
Imi va trebui mult ca sa pot iesi afara din ea.

Suntem la momentul N ani in viata omului.
Este situatia persoanei care se confrunta cu o experienta neplacuta, dureroasa, uneori chiar traumatizanta care isi traieste suferinta si doar pe ea o vede.
Suntem in registrul sentimentelor de gol, vid, pierdere a sensului vietii, coerentei interioare, a fortei eului, sensului vietii, neputinta, tristete.
De cele mai multe ori aici rolul psihologic jucat de subiectul nostru este acela de victima sau parte vatamata, care se considera nevinovata si care nu prea are forta de adaptare, incredere si solutii de a face fata situatiei, de a se adapta, de a “iesi la suprafata” din aceasta situatie traumatica.

Capitolul II
Ma plimb pe aceeasi strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
Ma fac ca n-o vad.
Cad în ea din nou.
Nu-mi vine sa cred ca ma aflu din nou în acelasi loc, dar nu e vina mea.
Imi va trebui înca mult timp ca sa ies afara.

Suntem la momentul N ani + P zile / saptamani/ luni / ani  in viata omului.
Pe linia vietii, eroul povestirii noastre intalneste din nou o situatie similara (aceeasi strada) cu efect rascolitor, traumatizant.  De data aceasta desi “recunoaste” situatia intra din nou in ea se izbeste din plin cu celasi tip de experienta dureroasa. Nu-si poate crede “ochilor” ca s-a intors in acelasi punct. Inca nu isi asuma responsabilitatea asupra propriei vieti, inca nu a inceput sa isi invete lectia….

Capitolul III
Ma plimb pe aceeasi strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
0 vad ca este acolo.
Cu toate acestea cad în ea… este un obicei deja.
Ochii îmi sunt deschisi.
Stiu unde ma aflu.
Este greseala mea.
Ies afara imediat.

Suntem la momentul (N ani + P zile / saptamani/ luni / ani) + Q zile / saptamani/ luni / ani  in viata omului.
Este in plin scenariu de viata, avem deja dezvoltat un pattern repetitiv, adica tot apar in viata sa acelasi gen de situatii dificile care toate au aceeasi sursa. De data asta persoana are capacitatea de a “vedea”, adica de a constientiza realmente situatia in care se afla, fara a mai folosi ca in trecut mecanismele de aparare ca negarea, evitarea etc… Insa intelegerea mentala, intelectuala se dovedeste a fi insuficienta pentru ca din nou traieste aceeasi situatie cu tot alaiul emotiilor, trairilor din registrul depresiei de cele mai multe ori. Doar momentul in care “ochii ii devin deschisi” are acces la cunoasterea si intelegerea completa, nu numai mental, intelectual ci si emotional. Un acest tip de insight, de iluminare. constientizare nu numai ca ii ofera eroului nostru  o foarte buna orientare in sine ci si o capacitate de asumare a faptului ca el este Autorul si Creatorul propriei vieti si propriului drum. O consecinta imediata este ca el reuseste imediat sa isi activeze resursele de a iesi din acest tip de experienta traumatica. De a face fata, de a transcede, de a se adapta si da, de a merge mai departe fara a se mai zbate in groapa, in intuneric, in chin, suferinta, “iad” interior.

Capitolul IV
Ma plimb pe aceeasi strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
O ocolesc.

Suntem la momentul (N ani + P zile / saptamani/ luni / ani+ Q zile / saptamani/ luni / ani) + R zile / saptamani/ luni / ani in viata omului.
Omul nostru intalneste din nou si din nou pe drumul vietii situatii similare, da data asta A INVATAT LECTIA pe care o avea de invatat si stie cum sa reactioneze. NU MAI CADE. Este imun la stresori – si-a dezvoltat un sistem de protectie fata de actiunea factorilor traumatizanti cat se poate de sanatos. Are capacitatea de a nu se mai lezeaza si nu mai “sangereaza” de data aceasta.

Capitolul V
Ma plimb pe alta strada.

Suntem la momentul (N ani + P zile / saptamani/ luni / ani+ Q zile / saptamani/ luni / ani + R zile / saptamani/ luni / ani) + S zile / saptamani/ luni / ani in viata omului.

Finalmente eroul afla ca are si posibilitatea de a alege pe unde “umbla” in viata, care e calea si drumul LUI, care ii poate aduce implinire, fericire, sanatate, echilibru. Are optiunea si dreptul de a alege ce e mai bun pentru sine si nu mai repeta povestea pentru ca lectia a fost pe deplin invatata.

Cu cat experienta de viata dureroasa este mai traumatizanta, cu atat este aproape imposibil sa traversezi un astfel de drum pana la capat fara un ajutor specializat. In fiecare etapa poti rata ani pretiosi din viata, sanatatea ta, sau te costa pierderea unor relatii importante pe care ai dori sa le pastrezi aproape ori pur si simplu oportunitati de cariera. Unii se multumesc cu rolul din capitolul 1, altii lupta din rasputeri sa acceada la o treapta superioara prin apelul la prieteni, altii pentru a economisi timp/ adica viata lor actioneaza mult mai tintit, “merg la sigur” recunoscand ca au nevoie de ajutor specializat si asumandu-si efortul propriei deveniri si transformari. Un consilier psihologic sau psihoterapeut iti este alaturi in acest drum plin de “Gropi” si iti poate furniza “ochelarii” necesari fie sa le ocolesti sau pur si simplu sa faci alegeri corecte si in beneficiul tau de VIATA (referindu-ne la intreg spectrul vietii: Familie, Dragoste – cuplu, Cariera-profesie- vocatie-bani, Sanatate, Mediu de viata, Relatii sociale, prieteni, amici, relatia cu tine, Hobby-uri,  Spiritualitate).

Alege sa urci acum o noua treapta inspre TINE INSUTI, inspre IMPLINIRE! Stii deja cum… 😉 Multa bafta!

Despre floriandronache

Iubesc clipa prezenta, iubesc sa stiu cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept. Si… Iubesc oamenii, imi place sa ii descopar si imi place sa fiu printre si cu ei. Inca de mic copil am dezvoltat o pasiune din a ma intelege, a incerca sa ii inteleg pe ceilalti si a ma intelege pe mine in relatie cu ei. Probabil de aceea nu intamplator drumul carierei mele a condus inspre a deveni un specialist al domeniilor legate de OM / OAMENI. A fost cadrul profesional in care mi-am investit energia eliberata de vechea mea pasiune. Am incercat si reusit de cele mai multe ori in calitate de Trainer / Life & Career Coach sa le transmit celorlati din inspiratia mea si sa ii ajut sa-si atraga mai multa lumina in viata. Ca psihoterapeut / consilier psihologic am asistat cu daruire si dedicare oameni aflati in durere sau pur si simplu intr-o dificultate indiferent de aria vietii. Este vorba despre a-i asista pe ceilalti sa iasa din captivitatea inchisorilor trecutului sau din mreajele viitorului in care sunt absorbiti, si a-i ajuta sa se centreze pe prezent. Nevoia mea de ordine, structura si claritate, cumva partea logico-matematica din mine m-a atras si in mediu organizational, de business, deveniind pentru cativa ani Consultant Resurse Umane. Sunt in continuare interesata de tot ce inseamna dezvoltare personala si aducerea armoniei in viata mea si, de ce nu, a altora. E o adevarata provocare si ii felicit pe cei care reusesc pe deplin! Sunt o optimista innascuta sau cel putin asa am placerea sa cred! Am convingerea ca Binele exista in oameni si intre oameni si ca exista un Dumnezeu / Buddha / Brahman / Tao / Allan / Sinele (sau cum s-a fi numiind pentru fiecare dintre noi), care e in si printre noi si care ne urmareste ca pe un spectacol. Uneori se amuza de cum stim noi sa incurcam lucrurile, se bucura cu noi cand reusim sa le deznodam si sa iesim la lumina, e trist cand ne vede ca ne afundam mai tare in intuneric, poate plange o data cu noi cand ne vede ca ne contractam atat de puternic, ca ne punem limite atat de mari, granite rigide si ca ne asezam in propriile inchisori. Dar El e totusi linistit: stie ca mai devreme sau mai tarziu tot iesim din labirint, iar la lumina il vom vedea si ne vom bucura de El, de frumusetea Lui si Il vom imbratisa cu bucurie si atunci ni se vor deschide ochii si in sfarsit vom fi capabili sa vedem ca El suntem noi, mai exact Iubirea si Fericirea si Caldura de care suntem capabili si din care am rasarit si cu care ne-am hranit pentru a putea creste si prinde viata si a ne umple de ea. In timp am invatat un lucru esential: trecutul nu-l putem schimba niciodata, dar raportarea noastra la el da. Si o data ce schimbam perspectiva, ne schimbam noi, ne comutam de la partea intunecata a Existentei pe care nu ajunge “Soarele”, la cea luminoasa care se bucura de razele lui din plin!
Acest articol a fost publicat în Articole consiliere psihologica / psihoterapie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Consilierea psihologica si psihoterapia in versuri…..o alta definire a acestora

  1. maria zice:
    16 octombrie 2010 la 0:47

    „Ma plimb pe alta strada…”, iar in mijlocul trotuarului pot gasi o alta groapa si cad in ea…Eu sunt cel /cea care alege ce fac cu Groapa pe care o intalnesc, nu conteaza strada…

    Răspunde
  2. Daniel zice:
    20 noiembrie 2010 la 22:35

    A nu se intelege ca eu nu am intalnit nici o groapa de fapt sunt atat de multe gropi incat …adevarata arta consta in a sti pe care s-o alegi. Drumul inainte presupune sa inchizi cate-un ochi…sa scrasnesti din dinti..si sa-ti faci calcule: cat dai pe planetare…cat pe pivoti…cauciucuri..jenti…si-alte piese. (conducatorii auto stiu de ce)

    Răspunde
    • Loredana zice:
      28 noiembrie 2010 la 17:43

      Deja in vremerile in care traim, Gropile sunt la tot pasul si incep sa fie tot pe mai multe strazi, ceea ce face grea ocolirea lor. Desi strada pare a fii fara gropi dupa cativa pasi ne dam seama ca sunt acele gropi prezente pe strada… dar nu asta e problema, ca omul se adapteaza astfel incat sa rezolve situatia si sa se intoarca inapoi, DAR… , situatie ipotetica, ce se intampla daca strada pe care am mentiionat-o este marcata cu sens unic, marcaj care nu a fost vazut datorita bucuriei de a vedea, la inceput o strada fara gropi.

      Răspunde
      • floriandronache zice:
        28 noiembrie 2010 la 18:02

        Daca strada e prevazuta cu marcajul cu sens unic, inseamna ca in povestea vietii noastre e posibil sa fie inscrise aceste gropi. Cu siguranta avem ceva de invatat din ele.

  3. ylyan zice:
    22 mai 2014 la 3:41

    Poezia a fost facuta de un crestin , gropile sunt ispitele de care in final te indepartaezi de ele, când Îl iubesti pe Dumnezeu

    Răspunde

Lasă un comentariu