Recomandari pentru proaspetii parinti 

  1. Nu ne nastem parinti, ci devenim parinti.

Cuplurile care urmeaza sa aiba un copil au nevoie sa se pregateasca pe cat posibil clarificandu-si aspecte referitoare la ce presupun nasterea, alaptarea, primele saptamani ale bebelusului. E important ca, in acelasi timp, sa ramana flexibili la nevoile lor. Pregatirea ajuta – creeaza o anumita relaxare,  diminueaza din anxietatea in fata necunoscutului.

  1. Avem nevoie de informare corecta si din surse de incredere. 

Binevoitorii din familie, (rude, prieteni, vecini etc) pot face mult rau neintentionat tinerilor parinti cu sfaturi si recomandari nepotrivite copilului lor si situatiei lor particulare. De aceea e important ca parintele sa faca echipa cu un medic pediatru cu care simte ca rezoneaza pentru a se consulta ori de cate ori e nevoie. Cursurile de puericultura, cartile de specialitate sau comunitatile de parinti (cele din proximitatea fizica sau din on-line) pot furniza repere de comportament potrivit in situatii problematice cu care se confrunta parintii si, poate, exemple de atitudine sanatoasa in gestionarea acestora.

  1. Nevoia de contact corporal, atingere si mangaiere.

 De foarte multe ori aud voci care afirma: „Nu lua in brate bebelusul ca il inveti prost”. Este unul dinre cele mai neinspirate sfaturi pe care le poate primi un proaspat parinte. Nu exista rasfat la bebelusi!!! Nu la aceasta varsta. E foarte important sa se acorde atentie inca de la inceput nu doar cresterii si ingrijirii corporale a copilului ci si asupra dezvoltarii sale psihoemotionale. Sunt implinite nevoi bazale ca: nevoia de siguranta – copilul isi va simti mai bine propriul corp, incepe sa il perceapa mai usor, iar asta sta la baza formarii schemei corporale, iar mai tarziu, la baza formarii Imaginii si stimei de sine si a  increderii de sine, a eului corporal.

Plus ca, atentia acordata copilului creeaza un bun contact si o buna comunicare ulterioara a parintelui cu el.

  1. Cerem sprijin atunci cand simtim ca nu ne mai descurcam.

A sti sa ceri ajutor si sa primesti e vital uneori. Atat in recuperarea post partum cat si dupa.

Fie ca e vorba de sfaturile unui psiholog,  pediatru,  medic, consultant in alaptare sau un membru apropiat al familiei, a fi corect indrumat si orientat poate face diferenta intre un bun start sau unul prost in dezvoltarea copilului si a relatiei parintelui cu copilul.  Indeosebi la primul copil, aparitia acestuia are un impact urias asupra parintilor dar si asupra cuplului. Pot aparea incurcaturi emotionale la nivelul cuplului care sa se repercuteze asupra copilului si sa ii afecteze cresterea si dezvoltarea. De ex., o mama sub impactul modificarilor fizice corporale dupa sarcina si nastere, se poate simti mai putin atragatoare,  si corelat cu o atentie inevitabil mai redusa din partea sotului sau, mai grav, cu remarci negative ale acestuia legate de modul cum arata,  se poate simti mai deprimata, furioasa, ii scade disponibilitatea emotionala si chiar de ex lactatia.

  1. A accepta ca schimbarea e inevitabila si are niste consecinte de cele mai multe ori nu dintre cele mai dragute.

Lucrurile nu mai pot fi la fel ca inainte.  Chiar si cuplurile care si-au dorit mult primul copil sunt afectate de schimbare pentru ca  ea presupune solicitare,  stres, efort de adaptare la noile responsabilitati si la noul context de viata care e semnificativ modificat. Acest efort de adaptare, aceasta munca de a face fata noilor „constrangeri” poate conduce la epuizare si la sentimente de tristete, de debusolare si uneori senzatia de pierdere pe sine. De aici acele baby blues-uri, sau melancolie post partum ori depresie.

  1. Sa ne ascultam copilul.

 Chiar daca el nu poate exprima prin cuvinte ce se intampla cu el, daca suntem atenti, vom vedea ca el ne comunica foarte clar ce are nevoie,  ce il deranjeaza, ce ii place,  ce ii creeaza confort sau ce il perturba.

  1. Disputele, conflicte, certurile uneori inevitabile le rezolvam in alt spatiu decat in prezenta copilului.

 Ideea ca e mic si ca nu intelege e complet falsa. El e inca inainte de nastere extrem de receptiv mai intai la trairile mamei, iar apoi si la ale tatalui.  Mama si tata.  Cei doi piloni ai sigurantei sale. Copilul are nevoie sa vada cuplul parental unit pentru a sta linistit si a-si „vedea de a evolutia lui”.

Nu sunt substituibili unul altuia, fiecare avand rolul si importanta sa in dezvoltarea armonioasa a copilului. De exemplu atingerea / mangaierea fizica a bebelusului vor fi diferite si vor fi simtite ca atare de bebe: a mamei va fi mai blanda, mai gingasa, mai incarcata de dragoste continatoare, in timp ce a tatalui va fi mai ferma, poate mai putin delicata, chiar daca si aceasta este tot incarcata de iubire.

  1. Odihna si somnul sunt foarte importante.

Cei mai multi parinti se confrunta cu noptile albe. Fie ca bebelusul e agitat in lupta sa de a face fata adaptarii la noua viata – extrauterina, fie ca e linistit si isi vede de somnul lui, multi parinti implicati, carora le pasa cu adevarat de copilul lor, au dificultati de a se relaxa si a se odihni cum o faceau poate inainte de nastere.

Tocmai de aceea, as dori sa atrag atentia asupra efectelor privarii de somn ca fiind din cele mai serioase. Asupra fizicului dar si sistemului nervos,  capacitatilor cognitive,  atentiei si chiar asupra starii noastre emotionale. Deci, cand doarme copilul, e bine ca parintele sa „profite” si sa doarma si el pentru a-si reface rezervele de energie si a-si „reincarca bateriile”.

  1. Sa ne gestionam corect anxietatea

 Sa ne amintim ca daca ea e in doze potrivite e tocmai cea care ne va da muntele de energie sa facem tot ce are nevoie copilul nostru. Important e sa nu devina coplesitoare sa ne blocheze in a ne conecta la copil si a avea un bun contact cu el.

  1. Sa ne bucuram de perioada de indragostire de bebelusul nostru.

Dincolo de grijile si responsabilitatile cu care vine la pachet un nou nascut, aceasta e si o perioada de intoarcere inspre sine pentru ca da, copilul nostru e o parte din noi insine. Simbioza mama-bebe in primele luni de viata aduce unei mame receptive si deschise oportunitatea de a experimenta trairi dintre cele mai dulci si de neegalat. E o perioada unica. Poate sa reapara la un al doilea / al treielea copil, insa nu va avea aceeasi intensitate si coloratura. Aceste trairi sunt si rezervorul pentru necesarul de energie de care avem nevoie sa facem fata in indeplinirea indatoririlor zilnice.

Reclame

Despre floriandronache

Iubesc clipa prezenta, iubesc sa stiu cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept. Si… Iubesc oamenii, imi place sa ii descopar si imi place sa fiu printre si cu ei. Inca de mic copil am dezvoltat o pasiune din a ma intelege, a incerca sa ii inteleg pe ceilalti si a ma intelege pe mine in relatie cu ei. Probabil de aceea nu intamplator drumul carierei mele a condus inspre a deveni un specialist al domeniilor legate de OM / OAMENI. A fost cadrul profesional in care mi-am investit energia eliberata de vechea mea pasiune. Am incercat si reusit de cele mai multe ori in calitate de Trainer / Life & Career Coach sa le transmit celorlati din inspiratia mea si sa ii ajut sa-si atraga mai multa lumina in viata. Ca psihoterapeut / consilier psihologic am asistat cu daruire si dedicare oameni aflati in durere sau pur si simplu intr-o dificultate indiferent de aria vietii. Este vorba despre a-i asista pe ceilalti sa iasa din captivitatea inchisorilor trecutului sau din mreajele viitorului in care sunt absorbiti, si a-i ajuta sa se centreze pe prezent. Nevoia mea de ordine, structura si claritate, cumva partea logico-matematica din mine m-a atras si in mediu organizational, de business, deveniind pentru cativa ani Consultant Resurse Umane. Sunt in continuare interesata de tot ce inseamna dezvoltare personala si aducerea armoniei in viata mea si, de ce nu, a altora. E o adevarata provocare si ii felicit pe cei care reusesc pe deplin! Sunt o optimista innascuta sau cel putin asa am placerea sa cred! Am convingerea ca Binele exista in oameni si intre oameni si ca exista un Dumnezeu / Buddha / Brahman / Tao / Allan / Sinele (sau cum s-a fi numiind pentru fiecare dintre noi), care e in si printre noi si care ne urmareste ca pe un spectacol. Uneori se amuza de cum stim noi sa incurcam lucrurile, se bucura cu noi cand reusim sa le deznodam si sa iesim la lumina, e trist cand ne vede ca ne afundam mai tare in intuneric, poate plange o data cu noi cand ne vede ca ne contractam atat de puternic, ca ne punem limite atat de mari, granite rigide si ca ne asezam in propriile inchisori. Dar El e totusi linistit: stie ca mai devreme sau mai tarziu tot iesim din labirint, iar la lumina il vom vedea si ne vom bucura de El, de frumusetea Lui si Il vom imbratisa cu bucurie si atunci ni se vor deschide ochii si in sfarsit vom fi capabili sa vedem ca El suntem noi, mai exact Iubirea si Fericirea si Caldura de care suntem capabili si din care am rasarit si cu care ne-am hranit pentru a putea creste si prinde viata si a ne umple de ea. In timp am invatat un lucru esential: trecutul nu-l putem schimba niciodata, dar raportarea noastra la el da. Si o data ce schimbam perspectiva, ne schimbam noi, ne comutam de la partea intunecata a Existentei pe care nu ajunge “Soarele”, la cea luminoasa care se bucura de razele lui din plin!
Acest articol a fost publicat în adolescenti si copii, Aparitii media, Articole consiliere psihologica / psihoterapie, Sunt parinte! și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s