Gestionarea furiei la copii

Furia, alaturi de frica, tristete si bucurie, reprezinta una dintre emotiile bazale ale fiintei umane si, deci, si a copiilor. De aceea important pentru noi părintii e sa ii invățăm cum sa traiasca cu ea, cum sa treaca prin ea, fara sa se transforme in agresivitate si violenta.

         Recomandarile mele:

  1. Sa ne ajutam copiii sa isi descarce furia prin joc.

Ex: Bataia cu perne. Alergam in parc. Lovim cu piciorul mingea. Sacul de box. Aici e foarte important sa le explicam limitele de siguranta ale jocului. Lovim pernele nu pe noi.

  1. Daca intensitatea e atat de mare incat jocul nu mai e o maniera potrivita, sa fim aproape de ei, cat mai blanzi si rabdatori.

In masura in care copilul devine violent fata de altcineva si de obiecte, cu multa fermitate il vom imobiliza imbratisandu-l (atenție: sa nu il agresam la randul nostru) spunandu-i ca intelegem ca e furios dar nu putem permite sa faca nimanui rau cum nici lui nu putem permite asta.

  1. Sa ne amintim ca lor le e cel mai la îndemână sa isi descarce furia alaturi de, si, din pacate, pe persoanele cele mai apropiate.

Cumva copilul se simte in siguranta sa isi verse nervii pe mama care simte ca il iubeste si cu care se simte in siguranta ca nu ii va pierde afectiunea.

  1. Sa renuntam la tendinta fireasca de a -i tine morala, a-l critica sau a-i da o lectie.

 Furia cand izbucneste trimite ratiunea la plimbare. Asa ca, e ca si cum incercam sa purtam o discutie logica si rationala cu un om beat sau unul in coma. Complet inutil!

  1. Sa renuntam la impulsul de a-l pedepsi.

Riscul e sa inteleaga ca el nu e acceptat cu toate emotiile sale si va avea nu numai problema furiei cu care nu se descurca nerezolvata dar si una in plus: pierderea afectiunii si aprecierii parintelui.

  1. Sa taxam comportamentul agresiv nu emotia si personalitatea copilului.

Ii putem spune :”nu pot fi de acord cu faptul ca trantesti usa /spargi pahare / iti bruschezi fratele, poti sa iti versi nervii pe aceasta perna.” Deci ii rejectam comportamentul nu si ceea ce simte el, oferiindu-i in acelasi timp si o solutie posibila la ce sa faca cu aceasta furie.

  1. Furia e sanatos sa fie exprimata, uneori, cat se poate de la propriu.

Imi vine in minte cazul unui baietel de 7-8 ani caruia i-a murit tatal. Pentru ca nu i s-a permis, nu a fost incurajat sa isi exprime tristetea si durerea pierderii, la un moment dat a devenit extrem de irascibil si izbucnea din orice. Unchiului sau, fratele tatalui, i-a venit atunci o idee salvatoare. Au mers la garaj, au luat un sac cu borcane goale si le-au spart lovindu-le cu furie de zid. In timp ce aruncau cate un borcan (pe rand) fiecare spunea cate o suparare: „sunt supărat pentru ca eu nu mai am cu cine sa joc fotbal”, „ma enerveaza ca toata lumea ma intreaba de tata, ce s-a inatamplat cu el”.

In concluzie, sa ne invatam copiii ca e uman sa traim si furie, cum sa o gestionam si sa ne descurcam cu ea fara sa ne facem rau noua sau cele din jur si, ca sub furie intotdeauna e o suferinta, o durere, o apasare pe care trebuie sa o cunostem ca sa ne putem ocupa de ea si sa o rezolvam cumva.

Reclame

Despre floriandronache

Iubesc clipa prezenta, iubesc sa stiu cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept. Si… Iubesc oamenii, imi place sa ii descopar si imi place sa fiu printre si cu ei. Inca de mic copil am dezvoltat o pasiune din a ma intelege, a incerca sa ii inteleg pe ceilalti si a ma intelege pe mine in relatie cu ei. Probabil de aceea nu intamplator drumul carierei mele a condus inspre a deveni un specialist al domeniilor legate de OM / OAMENI. A fost cadrul profesional in care mi-am investit energia eliberata de vechea mea pasiune. Am incercat si reusit de cele mai multe ori in calitate de Trainer / Life & Career Coach sa le transmit celorlati din inspiratia mea si sa ii ajut sa-si atraga mai multa lumina in viata. Ca psihoterapeut / consilier psihologic am asistat cu daruire si dedicare oameni aflati in durere sau pur si simplu intr-o dificultate indiferent de aria vietii. Este vorba despre a-i asista pe ceilalti sa iasa din captivitatea inchisorilor trecutului sau din mreajele viitorului in care sunt absorbiti, si a-i ajuta sa se centreze pe prezent. Nevoia mea de ordine, structura si claritate, cumva partea logico-matematica din mine m-a atras si in mediu organizational, de business, deveniind pentru cativa ani Consultant Resurse Umane. Sunt in continuare interesata de tot ce inseamna dezvoltare personala si aducerea armoniei in viata mea si, de ce nu, a altora. E o adevarata provocare si ii felicit pe cei care reusesc pe deplin! Sunt o optimista innascuta sau cel putin asa am placerea sa cred! Am convingerea ca Binele exista in oameni si intre oameni si ca exista un Dumnezeu / Buddha / Brahman / Tao / Allan / Sinele (sau cum s-a fi numiind pentru fiecare dintre noi), care e in si printre noi si care ne urmareste ca pe un spectacol. Uneori se amuza de cum stim noi sa incurcam lucrurile, se bucura cu noi cand reusim sa le deznodam si sa iesim la lumina, e trist cand ne vede ca ne afundam mai tare in intuneric, poate plange o data cu noi cand ne vede ca ne contractam atat de puternic, ca ne punem limite atat de mari, granite rigide si ca ne asezam in propriile inchisori. Dar El e totusi linistit: stie ca mai devreme sau mai tarziu tot iesim din labirint, iar la lumina il vom vedea si ne vom bucura de El, de frumusetea Lui si Il vom imbratisa cu bucurie si atunci ni se vor deschide ochii si in sfarsit vom fi capabili sa vedem ca El suntem noi, mai exact Iubirea si Fericirea si Caldura de care suntem capabili si din care am rasarit si cu care ne-am hranit pentru a putea creste si prinde viata si a ne umple de ea. In timp am invatat un lucru esential: trecutul nu-l putem schimba niciodata, dar raportarea noastra la el da. Si o data ce schimbam perspectiva, ne schimbam noi, ne comutam de la partea intunecata a Existentei pe care nu ajunge “Soarele”, la cea luminoasa care se bucura de razele lui din plin!
Acest articol a fost publicat în adolescenti si copii, Aparitii media, Articole consiliere psihologica / psihoterapie, BULLYING, Sunt parinte! și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s