Aparitia unui nou bebelus in familie si gelozia fraterna

Aparitia unui al doilea copil in familie poate fi privita de catre unii parinti cu un oarecare grad de lejeritate. Multi afirma: „a fost mai greu prima oara,  dar acum stim la ce sa ne asteptam”. Si, partial, acesti parinti au dreptate.
Da, ei au acum dezvoltate abilitatile necesare cresterii si ingrijirii noului bebelus,  dar surpriza va veni din alta parte si anume de la copilul cel mare. Acesta, aproape fara exceptie, va reactiona (negativ) mai ales cand diferenta de varsta este mai mica.

De aceea unii specialisti vorbesc de o diferenta optima de varsta intre frati,  astfel incat sa nu fie afectata dezvoltarea psihoemotionala a niciunuia. Studiile recente confirma pragul de 4 ani. 

De ce ar fi afectat un copil care pe perioada sarcinii sau poate si inainte arata ca isi asteapta fratiorul / surioara ca pe cadoul lui Mos Craciun? Una dintre explicatii e ca fiecare copil ( cu atat mai mult cu cat este mai mic) are nevoie de exclusivitate atentiei si dragostei parintesti pentru a se simti in siguranta. Ori, cand apare un nou nascut, e firesc cumva sa nu o mai primeasca.  In primul rand pentru ca dependenta 100% a bebelusului de adult (mama) face ca timpul sa nu mai permita acest lucru. 

Am auzit in cabinet parinti care imi redau cu lacrimi in ochi reactiile primului nascut la scurt timp dupa ce au ajuns cu bebe acasa:

  • Vreau sa moara”. 
  • „Vreau sa il duci inapoi de unde l-ai adus”. 
  • „Nu vreau sa mai stea la noi”. 
  • „De ce il iubesti asa de mult pe el?”

Si lista poate continua. …

Noi,  parintii ne putem infuria pe copilul cel mare, acuzandu-ul de egoism, de faptul ca nu intelege,  ca doar si pe el l-am iubit cand a fost vremea lui la fel de mult sau mai mult. Ca sa ne putem reprezenta durerea si incurcatura experimentata de copil va invit sa facem un exercitiu de imaginatie : Cum ar fi ca noua sa ni se ceara de partenerul nostru de cuplu (sot/sotie) intr-o buna zi sa acceptam o alta persoana, concubin / concubina in casa noastra doar pentru ca el o gaseste ca fiind mai tanara,  mai frumoasa etc. Si, colac peste pupaza, sa o mai si iubim si, eventual, sa ii facem si niste servicii… Nu-i asa ca-i complicat?  Si pentru copil devine ultra-complicat daca pe langa faptul ca nu ii intelegem trairile, mai punem si presiune pe el sa-si iubeasca fratele de la inceput si sa imparta totul cu el.

As mai dauga un lucru si anume ca toti copiii simt aceasta gelozie (e in natura fiintei umane), dar nu toti o manifesta explicit. Astfel ca unii parinti pot fi pacaliti  si cad in iluzia ca ei nu au un copil gelos. Nimic mai fals!

Sigur acest lucru nu inseamna ca toate familiile acum trebuie sa ramana cu un singur copil pentru a preintampina gelozia sau traumatizarea fratelui cel mare. Ideea este ca aparitia unui nou bebelus in familie sa fie inteleasa ca pe un proces in cadrul caruia trebuie sa ii acordam atentie deosebita si fratelui mai mare pentru a-i face adaptarea cat mai usoara la noul context de viata,in care sa ajunga sa iubeasca si pretuiasca noul membru al familiei la fel de mult ca si parintii.

Cateva recomandari pentru parintii in aceasta situatie:

  1. Mama sa isi rezerve, cel putin o data pe zi, un interval alocat petrecerii timpului  in exclusivitate cu cel mare. Fie in casa daca bebe e plimbat pe-afara, fie pe afara daca bebe sta in casa. Daca nu e posibila niciuna dintre variante,  atunci,  schimbarea camerei. Ati retinut ideea, nu? Un spatiu si un timp care sa fie numai al lor.
  2. Tatal sa fie atent atunci cand mama este concentrata 100% pe bebelus (il alapteaza, ii schimba scutecul etc) si sa intervina sa ii satisfaca nevoia de moment celui mare (vrea apa, vrea sa fie sters la fund etc.), astfel incat el sa nu simta ca e neglijat sau dat la o parte.
  3. Evitarea impovararii cu responsabilitati a fratelui cel mare, atunci cand acesta nu isi doreste sa fie implicat: „uite, tu esti mai mare acum, eu merg la dus,  tu ramai in camera,  daca se trezeste bebe vii si imi spui”.  E periculoasa aceasta parentalizare. Copilul il poate vedea ca o responsabilitate in plus, ca pe o corvoada ca nu isi mai poate el folosi timpul pentru joaca si pentru interesele sale si asta poate genera resentimente.
  4. Daca fratelui cel mare ii face placere, il putem implica in ingrijirea nou-nascutului (doar pe perioada cat acesta isi doreste!) la modul: „Astazi te las pe tine sa ii alegi hainutele cu care il vom imbraca pe-afara pe bebe”.
  1. Indeosebi atunci cand isi manifesta crizele de gelozie, o interventie inspirata din partea parintilor poate fi sublinierea calitatilor diferentiatoare: „Uite cu bebe imi e greu pentru ca nu stie sa imi spuna ce il doare, dar cu tine e atat de bine ca pot vorbi, ne intelegem, tu stii sa imi spui! Ce bine!”
  1. Parintii niciodata sa nu subestimeze gelozia celui mare. Am auzit cazuri in care s-au intamplat tragedii cand cei doi au fost lasati singuri. Plansetele si regretele ulterioare nu au mai ajutat. Acest lucru inseamna ca ambii copii au nevoie de supraveghere permanenta.
  1. Sistemele de purtare gen marsupiu pot fi de un real folos parintelui care este solicitat in acelasi timp de ambii copii. Cu bebe in marsupiu, parintelui ii raman libere mainile cu care isi poate atinge copilul cel mare, ii poate da sa manance, imbraca, juca samd.
  1. Niciodata sa nu isi pedepseasca intaiul nascut pentru aceasta gelozie. Este extrem de important sa ii arate ca intelege ce simte si, in acelasi timp,  sa ii dezaprobe orice comportament venit din aceasta gelozie: de ex isi ciupeste fratele si il face a planga sa sufere si el. Parintele trebuie:

sa puna in cuvinte sentimentele copilului tocmai pentru a-l ajuta sa se inteleaga si sa se clarifice: „Imi imaginez ce greu trebuie sa iti fie sa te descurci cu aceasta gelozie pe fratele tau si sa imparti atentia mea cu el…
sa isi manifeste iubirea fata de el si sa il asigure verbal: „…Vreau sa stii doar ca eu te iubesc la fel de mult ca si inainte…”,
sa ii introduca limita in comportamentul (potential) abuziv: …insa nu pot accepta sa ii faci rau asa cum nu pot accepta ca nici tie sa iti faca cineva rau..”.
sa il asigure ca nimeni nu ii va lua locul niciodata: „….pentru ca tu ramai la fel de important pentru mine cum ai fost si pana acum….
sa se pozitioneze egal in fata lor si sa ii ofere model de a imparti afectiunea: ….Amandoi sunteti copiii mei si va iubesc la fel de mult”.

  1. Sa ii comunice clar copilului care comportamente sunt permise / admisibile si care nu. „Cand stam cu bebe avem voie sa il mangaiem asa, dar nu avem voie sa il ciupim (smucim, bruscam, lovim)”.
  1. Incurajati sentimentele de afectiune, dragul de fratele mai mic si, eventual sentimentul de apartenenta si mandrie. Pe multi copii ii auzim afirmand clar si raspicat „e fratele meu/ e bebelusul nostru. Nu il dam”. Astfel de momente nu trebuie ratate in a fi recunoscute.
  1. Evitati sa puneti presiune pe cel mare sa fie un model, exemplu. Chiar daca in realitate asa e, iar bebele cand va creste va copia totul de la el, a stresa copilul sa ofere un exemplu perfect de comportament este cea mai mare greseala. Oferiti-i libertatea de a fi asa cum este el incurajand comportamentele pe care doriti sa le vedeti repetate si exprimandu-va dezaprobarea si explicand copilului ce nu va place.
  1. Manifestati intelegere fata de semnele de regres ale celui mare. Multi parinti se infurie foarte rau cand isi vad copilul de 3-4 ani, care, inainte de nasterea fratiorului, manca singur, isi tragea singur pantalonii, ca brusc nu mai face aceste lucruri solicitandu-si mama. Sau, brusc se leagana, isi pitigaieste vocea ori isi suge degetul. Toate aceste comportamente nu sunt altceva decat un semnal de alarma, ca el face tot ce poate sa atraga atentia, ca inca nu a crescut si inca mai are nevoie de atentia exclusiva a parintilor / mamei indeosebi. In acest caz, nu trebuie sa facem o intreaga discutie pe aceasta tema ca nu se face asa, ca nu ii e rusine sa se comporte la varsta lui in acest fel ci, e util sa ignoram discret aceste manifestari atragandu-i atentia cu altceva si implinindu-i nevoile copilului. Drept urmare, singur va renunta la aceste comportamente si si le va relua pe cele adecvate varstei sale.
  1. Un alt moment extrem de vulnerabil pentru fratele cel mare este: mersul la gradinita. Daca mai si coincide cu venirea pe lume a bebelusului este aproape sigur ca va avea consecinte serioase asupra sa si ii va pune in pericol adaptarea si integrarea la gradinita. In aceasta situatie e nevoie sa il facem sa inteleaga foarte clar ca gradinita nu e o modalitate de a te debarasa de el si sa ii aratam avantajele pe care le are ca merge acolo.

Iubire, rabdare, blandete si fermitate in atitudinea noastra fata de copii poate fi cheia catre facilitarea unor relatii de familie sanatoase si armonioase. Cand acestea lipsesc, ori ne e dificil sa le manifestam, mult mai sanatos este sa recunoastem mai intai fata de noi insine acest lucru, iar apoi sa cerem suport pentru a corecta unde e nevoie. Altfel, ranile care se produc in copil la aceasta varsta, isi vor spune cuvantul pe intreg parcursul vietii sale.

Reclame

Despre floriandronache

Iubesc clipa prezenta, iubesc sa stiu cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept. Si… Iubesc oamenii, imi place sa ii descopar si imi place sa fiu printre si cu ei. Inca de mic copil am dezvoltat o pasiune din a ma intelege, a incerca sa ii inteleg pe ceilalti si a ma intelege pe mine in relatie cu ei. Probabil de aceea nu intamplator drumul carierei mele a condus inspre a deveni un specialist al domeniilor legate de OM / OAMENI. A fost cadrul profesional in care mi-am investit energia eliberata de vechea mea pasiune. Am incercat si reusit de cele mai multe ori in calitate de Trainer / Life & Career Coach sa le transmit celorlati din inspiratia mea si sa ii ajut sa-si atraga mai multa lumina in viata. Ca psihoterapeut / consilier psihologic am asistat cu daruire si dedicare oameni aflati in durere sau pur si simplu intr-o dificultate indiferent de aria vietii. Este vorba despre a-i asista pe ceilalti sa iasa din captivitatea inchisorilor trecutului sau din mreajele viitorului in care sunt absorbiti, si a-i ajuta sa se centreze pe prezent. Nevoia mea de ordine, structura si claritate, cumva partea logico-matematica din mine m-a atras si in mediu organizational, de business, deveniind pentru cativa ani Consultant Resurse Umane. Sunt in continuare interesata de tot ce inseamna dezvoltare personala si aducerea armoniei in viata mea si, de ce nu, a altora. E o adevarata provocare si ii felicit pe cei care reusesc pe deplin! Sunt o optimista innascuta sau cel putin asa am placerea sa cred! Am convingerea ca Binele exista in oameni si intre oameni si ca exista un Dumnezeu / Buddha / Brahman / Tao / Allan / Sinele (sau cum s-a fi numiind pentru fiecare dintre noi), care e in si printre noi si care ne urmareste ca pe un spectacol. Uneori se amuza de cum stim noi sa incurcam lucrurile, se bucura cu noi cand reusim sa le deznodam si sa iesim la lumina, e trist cand ne vede ca ne afundam mai tare in intuneric, poate plange o data cu noi cand ne vede ca ne contractam atat de puternic, ca ne punem limite atat de mari, granite rigide si ca ne asezam in propriile inchisori. Dar El e totusi linistit: stie ca mai devreme sau mai tarziu tot iesim din labirint, iar la lumina il vom vedea si ne vom bucura de El, de frumusetea Lui si Il vom imbratisa cu bucurie si atunci ni se vor deschide ochii si in sfarsit vom fi capabili sa vedem ca El suntem noi, mai exact Iubirea si Fericirea si Caldura de care suntem capabili si din care am rasarit si cu care ne-am hranit pentru a putea creste si prinde viata si a ne umple de ea. In timp am invatat un lucru esential: trecutul nu-l putem schimba niciodata, dar raportarea noastra la el da. Si o data ce schimbam perspectiva, ne schimbam noi, ne comutam de la partea intunecata a Existentei pe care nu ajunge “Soarele”, la cea luminoasa care se bucura de razele lui din plin!
Acest articol a fost publicat în adolescenti si copii, Aparitii media, Articole consiliere psihologica / psihoterapie, cupluri si / sau familii, Sunt parinte! și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s